Media II - Emisiunile de divertisment - haos cotidian

          Majoritatea emisiunilor de divertisment TV promovează prostia şi incultura care, din păcate azi, mai sunt ridicate şi la rang de virtuţi!
          E ruşinoasă realitatea media de azi! Pseudo jurnalişti, certaţi cu normele gramaticale, cu un vocabular ce abundă în expresii jargon, cu atitudini mediocre faţă de prelucrarea informaţiilor ce le vehiculează cititorului sau telespectatorului, au luat locul realilor scriitori de gazetă şi a realizatorilor de emisiuni TV.

          Păi, în situaţia asta, cum să nu fie transmise la canalele TV înmormântări în direct, divorţuri cu lătrături sau mai ştiu eu ce alte inepţii? Asta vreţi, asta primiţi! Aşa câştigă o pâine şi “frumusețile nevertebrate” ajunse asistente prin diverse emisiuni, (a nu fi înţeles greşit, nu toate sunt lipsite de inteligenţă!) şi nu ar fi asta neapărat o problemă dacă brusc nu ar începe să sufere şi de mult cunoscuta boală a vedetismului.
          Oameni buni, toţi parveniţii la televizor! S-au deschis porţile și au tăbărât cu toţii, ca nişte hiene să ridice audienţele cu public larg, defilând pe platourile diverselor emisiuni de divertisment fără nici o jenă!Numai grile de programe care duc, încet dar sigur, la îndobitocirea poporului care nici nu mai poate percepe diferenţele dintre cult - incult, deştept – prost etc. A devenit atât de normal ca în diverse reportaje să ajungă protagonişti oameni simpli, veniţi de nicăieri pentru a fi bătaia de joc a producătorilor de emisiuni a căror interes meschin de a bate audienţele, îi face să dea curs inculturii şi ignoranţei.
          Noi ne amuzăm pe seama personajelor şi situaţiilor hilare, emisiunilor de divertisment le creşte ratingul, lelea Floare de Nicăieri devine o persoană cunoscută şi uite aşa toată lumea este mulţumită. Ne place să vedem oameni mai josnici decât noi, oameni ignoranţi şi lipsiţi de cultura bunului simţi. Nu este aşa că ne simţim mai bine când vedem că suntem mai deştepţi decât ei? Este adevărat că, fără de lege nu ar fi lege, că în lipsa prostiei, inteligenţa unora poate nu ar mai fi la fel de apreciată, dar totuşi de ce este neapărat necesar să expunem prostia în toată splendoarea ei, pentru a ne convinge de faptul că ea există în jurul nostru?
          De ce nu invităm oameni valoroşi în emisiuni, oameni care au făcut ceva pentru imaginea ţării noastre, oameni care au muncit, au câştigat consideraţia celor din străinătate prin valorificarea talentului lor. Există suficiente astfel de persoane capabile; sunt copiii olimpici, sunt oamenii de ştiinţă, sportivii de performanţă, actori, regizori de film etc. De ce valorile ţării nu sunt solicitate să participe la emisiuni? Sau chiar nu avem ori, de fapt, nu ştim să le identificăm şi valorifica identitate?
          Nu putem schimba profilul unor emisiuni precum Acces direct, Fata lui tata, etc., etc.,? Nu ne mai plac tematicile gen Apropo TV, România te iubesc? Nu că aş fi eu fan PRO TV, dar în grilele româneşti de programe greu mai dai peste emisiuni cu tematică documentată, studiată! Realitatea este dureroasă; este adevărat că ceea ce se spune verde în faţă doare, dar poate aşa ne trezim din amorţire, ne punem neuronii în mişcare şi dăm utilului un alt curs în defavoarea pasivităţii care ne-a cuprins precum o boală incurabilă!

Media I - Fabrica de vedete, forme fără fond…

Lansez o provocare: încercaţi să definiţi faimoasa şi mult râvnita lume a showbiz -ul românesc de astăzi!
Pentru ce se întâmplă acum, fără doar şi poate, nu există precedent şi într-adevăr, reprezintă o provocare pentru imaginaţia oricărui muritor de rând cu oarece cultură generală şi fineţe lingvistică.
Golită de sens şi substanţă creatoare, imaginea burlescă a acesteia ar lăsa cu gura căscată chiar şi pe mult încercaţii jurnalişti de mondenităţi hollywoodiene.

Lovituri de teatru, scandaluri obscene, spălarea rufelor murdare în public, ce să mai lungim şirul enumerărilor, o întreagă grădină zoo, cu animăluţe nevertebrate şi îmbătate de aroma notorietăţii, care defilează cu mişcării lascive prin platourile emisiunilor de divertisment, scuipând în stânga şi dreapta veninul inculturii boeme.
            Nimic, sau aproape nimic demn de ingerat, doar dacă nu vrei să faci indigestie de la emisiunile de divertisment, cu piţipoance tunate şi dotate cu gestică, mimică şi vocabular din cele mai vulgare!
O grămadă de mizerie care, paradoxal prinde la public! Evident vina se împarte între cei ce dau informaţia şi cei ce o primesc. Vânătoarea de ratinguri fulminante aproape i-a obligat pe realizatorii de emisiuni televizate să se plieze cererii. Viaţa bate filmul, cum s-ar spune, nevoile financiare, dorinţa de afirmare te împinge foarte uşor în prăpastia superficialului. Dacă ai întreba un jurnalist de tabloid de ce scrie mizerii cu iz monden în loc să se concentreze pe ceva mai constructiv, inevitabil ţi-ar răspunde că el oferă ceea ce i se cere, iar toleranţa românului la prostie se pare că a depăşit orice limită. El digeră tot ceea ce primeşte, fără refuz şi prejudecată, este impresionat de scandaluri, situaţii tragice şi cancanuri.
Cu ce contribuie specimenele astea nevertebrate la imaginea ţării ăsteia şi aşa terfelite prin toate noroaiele?
Nu cunosc bine normele propriului grai, dar apar cu neruşinare cu fel de fel de declaraţii prin presă, se etalează pe la tot felul de emisiuni cu caracter monden şi afirmă, în mare parte, tot felul de inepţii şi mediocrităţi: ce-au mâncat ca sa-şi menţină tonusul, cât au dat pe ultima maşină achiziţie proprie, prin ce cluburi au mai fost …fel de fel!
Nimic constructiv sau folositor, dar nici nu putem blama acest tip de oameni, ei pot fi etichetaţi cel mult ca fiind descurcăreţi, se încadrează tipului oportunist! Vinovat este publicul care citeşte, care face ratingul emisiunilor să crească, el trebuie să ia atitudine şi să cenzureze proasta informare şi informaţiile inutile, menite doar să umple grilele de program sau paginile ziarelor. Publicul, cititorul ar trebui să facă diferenţa prin opoziţie categorică, dar din păcate nu cred că se va întâmpla aşa ceva.
Cum definim normalitatea?! Eu mă bazez însă pe faptul că Universul este creat după alte legi, necunoscute nouă, iar în legea firii stă ca, după fiecare furtună să vină vremea frumoasă, fiecare război să fie precedat de pace şi prosperitate şi, evident, fiecărei epoci derizorii să-i preceadă una strălucită!

Trecutul la imperativ absolut!

Nu de puţine ori, în căutările mele repetate de informaţii diverse, am dat peste subiecte ce făceau trimitere directă la aşa numita epocă de aur  (vremuri de mult apuse!), la modul de viaţă al generaţiilor trecute, la felul cum oamenii priveau viaţa şi ceea ce primeau de la ea atunci. Atât de multă nostalgie! Doamne cât de puţin înţeleg atitudinea asta nostalgică, aproape lacrimogenă, legată de ce a fost în acea perioadă! De ce oare selecţia din ce avem în momentul de faţă, se rezumă doar la aspectele negative ale situaţiei, oare nu putem ţine pasul cu schimbarea, sau gradul de adaptare al românului la nou a scăzut subit sub limitele general admise? 
Mă îndoiesc de faptul că ne-ar fi scăzut gradul de adaptabilitate şi nu putem da curs tehnologiei actuale, că ne depăşeşte informatizarea, mă îndoiesc că mingea de pe maidanul bunicilor de la ţară ne-ar mai mulţumi şi satisface dorinţa de mişcare la fel de bine ca acum 15-20 de ani în urmă, că sucul la tec are un gust deosebit, că desenele animate, primite cu raţia de la regimul comunist mai sunt la fel de interesante şi incitante ca varietatea celor de azi. Vezi www.latrecut.ro
Nu sunt un fan al contrastelor groteşti de azi - Doamne fereşte!- detest fiecare imperfecţiune a imaturei noastre democraţii capitaliste! De fapt, eu merg pe sistemul - ce am avut şi ce am pierdut!? Mai ieri stăteam la cozi interminabile pentru a intra în posesia minunatelor portocale, pentru pâinea cea de toate zilele, pentru două sticle de ulei sau mai ştiu ce alte lucruri trebuincioase unui trai decent. Azi, cozile pentru alimente au lăsat loc celor birocratice pentru plata de taxe şi impozite, prin primării, la finanţe…aproape peste tot se stă la coadă! Practic suntem în era statului la cozi pentru a da din proprii noştri bani statului ce ne ajută - utopic vorbind - să trăim mai bine! Comunismul ne vindea aproape totul pe faimoasele tichete, azi ni se vinde aproape totul în rate sau prin credite bancare etc.
Atunci se recurgea la raţionalizare centralizată (economie la energie electrică, la combustibili, alimente etc.), acum suntem puşi în postura de a experimenta tipul raţionalizării individuale (în funcţie de buget, putem sau nu să ne permitem să trăim decent!). Ironic modul în care istoria dă bis aceluiaşi refren doar cu puţine retuşuri textuale, în cazul nostru, al românilor din România… azi, am putea zice…CONTEXTUALE!
Dar totuşi azi, comparativ cu mult regretata perioadă comunistă, avem posibilitatea de a alege din puzderia de variante exact ceea ce se pliază perfect necesităţii fiecăruia. Posibilităţile sunt infinite, ne mai trebuie minţi luminate care să alegă varianta corectă!
Ceea ce cred eu este că, refuzăm după o perioadă prea mare de constrângeri să acceptăm varietatea din care putem alege, că ne-am mulţumit atât de mult timp doar cu ceea ce am primit încât acum, când avem acces la aşa de multă informaţie, nu suntem capabili şi nu ştim ce să facem cu ea, o primim în stare brută şi refuzăm să ne-o facem utilă în scopuri personale. Cred şi susţin că atât de mult timp de privare a dreptului la liberă cugetare, la liberă circulaţie, au dus la un handicap major al românului astfel încât nu ştie şi refuză în continuare să înveţe să fie liber! Liber în gândire, liber în modul de a acţiona, liber să facă ce vrea cu libertatea lui! Aşteaptă cu încăpăţânarea unui catâr ca cineva să-i dirijeze şi să îi îndrepte existenţa spre ceva mai bun decât ar putea el însuşi să-şi clădească prin propriile forţe şi pe proprie răspundere, cu asumarea implicită a consecinţelor acţiunilor sale.
Oameni buni, părerea mea este şi rămâne aceea că, ar fi timpul şi cazul să ne rugăm mai puţin la divinitatea atotputernică să ne dea şi nouă cele necesare unui trai decent şi să punem umărul la munca cea de toate zilele dacă vrem să ne mândrim cu ceea ce suntem şi avem. De reţinut şi faptul că Dumnezeu dă de-ale sufletului nu de-ale gurii!!

Doctor Honoris Causa

Doctor Honoris Causa - un titlu la care mulți doar visează

Acesta este primul articol care îl scriu pe blogul meu.

Joi, 29 aprilie, ora 14:30 la Universitatea Naţională „Iuri Fedkovici” din Cernăuţi, într-un cadru oficial am asistat în calitate de invitat la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa domului prof. dr. univ. Adrian Graur, rector al Universității "Ștefan cel Mare" Suceava.

La aceasta festivitate au fost invitaţi atât profesori din universități din Romania, cât și din Ucraina.
Am ascultat laudatio susținut de către prof. dr. Radu Munteanu, rectorul Universității tehnice din Cluj-Napoca, iar în final dl. prof. dr. univ. Adrian Graur ne-a mulțumit tuturor printr-un discurs admirabil.
A fost o zi deosebită în care am cunoscut oameni noi și în același timp am descoperit căldura unor prieteni cu care nu m-am întâlnit de ceva vreme.
Sunt onorat că am participat la acest moment deosebit care m-a bucurat, dar care deasemenea m-a pus pe gânduri.
 
Doctor Honoris Causa - un titlu la care mulți doar visează și în directă antiteză cu noile generații care vin din urmă cu un bagaj sărac de cunoștințe, care nu știu decât de manele, care nu au valori, care nu au 7 ani de acasă și lista poate continua la nesfârșit.
Este adevarat poate nedreptățesc prin afirmația anterioară pe acei 10% care nu se încadrează în aceste tipare, dar din păcate sunt doar excepția.
Toată lumea critică rând pe rând legile învățământului. Nu este o lege nicăieri în lume care să fie perfectă, cu siguranță întotdeauna vor fi întotdeauna nemulțumiți. Acum eu mă întreb, noi suntem vinovați pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru sau legea pentru atitudinea noastră?!
Evit să mai urmăresc știrile naționale, emisiunile și talk show-rile pentru că toți cei care informează și își expun punctul de vedere nu fac decât circ și încearcă permanent o manipulare mediatică. În mass media sunt puțini cei care au o pregătire de specialitate, dar și mai puțini cei care își aduc aminte care este definiția de bază a jurnalismului.
În Romania toată lumea se pricepe la politică, învățământ, legi, televizune, etc. Fiecare dintre noi are un punct de vedere avizat?! Oare așa să fie? Evident că NU.
Este foarte greu în ziua de astăzi să citești, să auzi sau să vezi o știre și să nu te întrebi: Ce interese sunt la mijloc? Jurnalistul vrea să se afirme? Este prezentată imparțial? Este plătită de cineva? Este o poliță din partea cuiva? ... și lista poate continua.
Statistic vorbind câte știri sau emisiuni pozitive sunt pe saptamană? Între 5 și 10, spun eu. Dar negative? Cu aproximație între 50-60; și atunci pentru generațiile tinere care se uită numai la televizor și pe internet cine poartă vina, noi, părinții sau legea?!
și o ultimă idee, apreciez foarte mult inițiativa de responsabilizare în mai multe domenii a Jurnalului Național prin așa numita "Mișcare de rezistență", dar din pacate sub 5% din populația activă a României înțelege, susține și face ceva în privința aceasta, dar, în același timp țin să-i și critic pentru că și ei alături de alți colegi de breaslă sunt cam în aceeși oală cu cei pe care îi critică.
 
În concluzie, mă întreb peste 30-40 de ani cine va primi un astfel de titlu, sau de fapt cine îl va merita? Și aici mă refer la viitoarele generații.
Dragi prieteni, vă rog aveți grijă cum vă creșteți și educați copii! Ei sunt viitorul!

 

Florin